Poezie Dinescu Emilia Dana

 1190. O MICĂ... AUTOBIOGRAFIE Nu-mi place să vorbesc, să mă descriu pe mine Și mulți au cam bârfit, spunând că mi-e rușine,  Dar azi, eu m-am decis ca bârfa să opresc, Nu vreau să mă descriu, dar vreau ca să vorbesc. Sunt doar un om ca voi, dar Domnul m-a înzestrat  Și port încă de mică, eu am un handicap, Am fost o complexată, de viață mă temeam Și-n teama mea, adesea în mine mă pierdeam.  Eu am trăit în mine, o lume virtuală,  Ce o trăiam prin versuri și o făceam reală Și nu lăsam pe nimeni să intre-n lumea mea, Chiar dacă era sincer și poate că dorea.  Am fost copil și eu, un copil diferit, Dar îmi doream din suflet să fiu copil iubit,  Mergeam tip-til prin viață, mai mult mă furișam,  Credeam că este bine, mai mult nu-nțelegeam.  M-am agățat de oameni și idoli mi-am făcut Și primul meu ca idol pe care l-am avut, A mea învățătoare pe mine m-a învățat  Să scriu cu mâna stângă, să scriu m-a încurajat.   Am fost încurajată în ...

1189. GÂNDURI TRISTE (la moartea doamnei Atena) Când pleacă câte un tânăr la culcare, Strigăm la cer, căci inima ne doare,  Rămân în urmă lacrimi și oftat, O inimă să bată a încetat.  Când, cu durere aflăm că tinerețea moare  Și când subid ne pune viața la încercare, Cuvintele sunt de prisos și nu mai vin, Căci viața asta e durere și e chin. Îmi pare rău, cuvinte de alin eu nu găsesc,  Mă plec în rugăciune, cu Domnul eu vorbesc, Predau familia în rugă, doar Domnul să aline, Căci e durerea grea și ceasul despărțirii vine. Regret profund și știu că despărțirea asta doare,  Mă doare inima și înțeleg această încercare,  Îmi pare rău că nu pot să aduc o alinare, Dar pot să strig la Dumnezeu, e mare. Cu lacrimi vă transmit un gând curat, Îmi pare rău că viața v-a încercat,  Mă rog ca Dumnezeu să vă întărească  Căci clipa despărțirii nu-i firească.     Doar Dumnezeu e Cel care aduce alinare, Doar Dumnezeu e Cel ce simte exact cum ne doare,...

 1188. ÎN CAMERA DE SUS  E timpul meu de rugă și iată, am venit  În camera de sus, la Domnul meu iubit,  El m-a luat de mână, ușor m-a mângâiat  Și am o bucurie, că știu, m-a așteptat. Eu m-am luat de mână cu frații mei iubiți  Și am venit la rugă, suntem mai mulți uniți,  Că Domnul ne-a chemat, lucrarea este a Lui, Noi am venit la rugă, la poarta cerului. În camera de sus, noi stăm toți adunați,  Suntem uniți în rugă, mulți suntem încercați, E timpul spre sfârșit și suferința-i multă,  Satana este șmecher și pentru noi se luptă. Noi știm că rugăciunea e tot, nimic nu avem Și stăm în rugăciune, așa cum noi suntem,  Suntem greșiți din fire, nu merităm nimic,  Dar am venit în rugă la cel mai bun Amic. Pe altarul jertfei Tale noi listele am pus,  Pe liste am pus durere și greul am adus, Bolnavii noștri, Doamne, sunt mulți în suferință,  Dar noi strigăm la Tine și cerem biruință.  Venim uniți în rugă, ești Medicul suprem,...

 1187. GÂNDURI  Contează mult orice încurajare,  Căci nimeni nu înțelege când te doare, De aceea, cu credință, eu îți spun, Privește-n tine, ești un om prea bun, Învață să privești, să te cunoști  Și vei vedea că nu te recunoști, Vorbește-ți, ție, persistent  Și vei vedea unde n-ai fost atent, Fă o schimbare, în dreptul tău, îți spun, Eu vorbele încerc să le adun, Ca tine am fost și eu, demult, cândva  Și dacă cineva nu mă trezea, Eram la fel, dar m-am schimbat, mi-e bine, Mi-e foarte bine, m-am întâlnit cu mine,  Am stat de vorbă și am povestit,  Apoi am îndreptat ce am greșit. De ai nevoie de încurajare,  Ți-o dau cu drag, e timpul de schimbare.         Emilia Dinescu

 1186. CONSTATARE Mă odihnesc că am trudit prea mult,  Eu am muncit, în tot, cum am știut,  Am alergat în sus și-n jos, mereu,  Și mă miram, de ce îmi este greu. Am alergat din zori de zi, în seară,  Și viața mea a fost chiar ca o scară,  Am obosit tot alergând, muncind,  Dar n-am făcut nimic, stau... socotind... Mă odihnesc, privind doar la Hristos,  M-am hotărât să pun povara jos, Să îi predau lui Dumnezeu povara mea Și am constatat că munca nu e grea. Mă odihnesc, muncind cu Dumnezeu,  Căci am plecat cu rugă, nu e greu, Muncesc mereu, dar nu am obosit  Că-n muncă, eu cu Domnul am pornit.          Emilia Dinescu

 1185. ÎN CAMERA DE SUS  E timpul meu de rugă, în camera de sus Și vin să stau de vorbă cu al nostru Domn Isus,  Mi-am dat mâna cu frații, un lanț noi am format,  Un lanț de rugăciune, cum Domnul ne-a îndemnat.  Ștafeta rugăciunii, eu, iată, am preluat,  E timpul meu de rugă, e timpul minunat  Pe care Dumnezeu mi l-a dat astăzi, mie  Și vreau să-i mulțumesc, acum și-n veșnicie.  În camera de sus eu, iată, am intrat,  Aduc cu mine-n rugă, nu plânset și oftat,  Aduc o mulțumire că ruga ne asculți, Asculți a noastră vrere, deși suntem mărunți.  Noi nu avem vreun merit, venim că ne-ai cerut, În lanțul rugăciunii pe care l-ai făcut,  Tu ne-ai adus aici, ai vrut să ne unim Ca împreună, Doamne și-n cer să te slăvim.   Cu mulțumiri fierbinți, eu vin azi la altar,  Îți mulțumesc că încă mai este al Tău har,  Mă încred în Tine, Tată, eu știu că-i cercetare Când vine peste noi durere și încercare.  O rugămint...

 1184. MULȚUMIRE  La cruce, iar eu am venit,  E timpul doar de mulțumit,  Îi mulțumesc lui Dumnezeu  Că pot să stau în rugă, eu. Îi mulțumesc că sunt în viață  Și pentru această dimineață,  Că soarele a răsărit,  O nouă zi ne-a dăruit.         Emilia Dinescu

 1183. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ  Mă bucur că trăiesc  Și vin să-ți mulțumesc,  E iarăși dimineață  Și eu, o plângăreață,  Cad în genunchi și spun Că Domnul este bun, Doar Domnul mă trezește Și moartea nu îndrăznește  Să mă cuprindă în noapte, Deci în genunchi cad, frate, Îi mulțumesc mereu Cât viață-n piept am eu.           Emilia Dinescu

 1182. RUGĂ DE DIMINEAȚĂ  Îți mulțumesc, Isuse, că m-ai trezit la viață,  Îți mulțumesc, Isuse și-n astă dimineață,   Ai mai vegheat o noapte la căpătâiul meu, Îți mulțumesc, Părinte, doar Tu ești Dumnezeu.  Nu ai permis ca-n noaptea ce a trecut s-adorm, Să mă cuprindă al morții, puternicul ei somn, Tu mă m-ai ții în viață, doar Tu mă ocrotești, Eu nu am nici un merit, dar știu că mă iubești.         Emilia Dinescu

 1181. ÎN CAMERA DE SUS  E timpul meu de rugă, în camera de sus Unde sunt așteptată de Domnul meu, Isus Și intru, stau de vorbă, m-așez la povestit,  Mă bucur că în rugă, acum, l-am întâlnit. E timpul minunat, e timp de dedicare,  Și plină de iubire și multă remușcare, Eu, iată, am venit în camera de sus  Să stăm în rugăciune, așa cum Domnul a spus.  Suntem o grupă mică, dar ne rugăm mereu,  Ne-ai scos din încercare și ne-ai scutit de greu, De am fost în suferință, mereu Tu ne-ai salvat, Venim uniți în rugă, căci Tu ne-ai adunat.  Nu vrem ca să greșim, dar firea pământească  Din ce în ce mai mult pare să ne înrobească, Noi suntem slabi ca oameni și tot mereu cădem Și toate, că nu mergem cu Domnul în tandem.   Venim în fața Ta, cu listele ce am scris,  Cât stă în rugăciune, creștinul nu-i învins,  Noi știm că orice ar face, satana nu-i lăsat  Să facă tot ce vrea cu omul încercat.   Pe liste-s multe nume, boln...

 1180. GENERAȚIEI MELE Mă bucur că băieții mei Se cred și astăzi niște zmei, Nu au uitat copilăria,  Poartă în suflet veselia. Pare că totul este roz, Dar fiecare poartă un of, Aș vrea să pot să îi ajut... Eram copil și n-am știut... Acum când viața m-a învățat Să văd în zâmbet un oftat, Să văd durere în privire, Aș vrea să vă ofer iubire.   Toți prin necazuri am trecut,  Dar am făcut ce am putut,  Eu vreau să vă ajut, de pot, De aceea în rugă, chiar vă port. ***** Dar fetele sunt speciale,  Cu ele pot sta la taclale, Parcă mai ieri eram copii, Azi amintirile sunt vii.  Am fost copii și ne-am jucat, Dar viața mult ne-a depărtat,  Un rost în lume ne-am făcut  Și iată, anii au trecut.  Purtam fundițe și pampoane, Doream,din suflet, să fim doamne, Copilul din noi a înviat  Și timpul, parcă-n loc a stat.  Vă port în rugăciunea mea, Căci fiecare este o stea, Să aveți un rost minunat, Eu vă iubesc cu adevărat.  ******** Și ...

 1179. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus, e timpul meu de rugă,  Ridic ochii spre ceruri, vreau ruga să ajungă La Tatăl meu și al vostru, la Tatăl tuturor,  Căci noi suntem copiii ce stăm ca un popor.  Strigăm în disperare, de mână ne-am luat,  În camera de sus, cu toții, am intrat,  Un lanț de rugăciune, de Domnul e format,  Noi am venit în rugă, căci știm că ne-a chemat. Nu avem nici un merit, nu merităm nimic, Dar am venit la cruce, la cel mai bun amic, Căci nu ne e doar prieten, noi frate îl avem De când nu suntem singuri, căci înfiați suntem.  Am rătăcit în lume, pe plaiuri neumblate,  Ne-am afundat în rele și am făcut păcate,  Dar a murit pe cruce, în locul meu, Hristos  Și vin cu bucurie să stau la cruce, jos. Am fost un musafir, mult timp am rătăcit,  Dar am venit la Tine, cu drag Tu m-ai primit Și vreau să stau cu Tine, în camera de sus,  Vreau pacea Ta divină, te vreau, al meu Isus. E timpul meu de rugă și ...

 1178. ÎN CAMERA DE SUS  Noi suntem slabi din fire, dar ne-am luat de mână,  În camera de sus, o dată-n săptămână,  Un lanț de rugăciune, cu toții, am format Și lauda spre Tine prin rugă am înălțat. Sabatul l-am serbat, la templu noi am fost  Și știm că-n dreptul nostru, a fost plătit scump cost, Nu avem nici un merit, dar jertfa o primim, Fiindcă dorim din suflet în veșnicii să fim. Avem probleme multe, pe liste sunt  bolnavi prea mulți,  Noi ne-am unit în rugă, strigăm, am vrea s-asculți, Suspinelor răspunde, durerea o oprește  Și fă o vindecare, ce crezi că trebuiește.   Durerea este mare și vrem să fim cu Tine, Căci pe pământul ăsta nimic nu este bine, Strigăm uniți în rugă, strigăm cu dor mereu, Noi ne-am unit în rugă, la bine și la greu.           Emilia Dinescu

 1177. VINDECAREA COPILULUI INTERIOR  Mulți îngropăm trecutul cât mai adânc în suflet  Și trecem anii, viața, cu un umblet,  A trecut timpul și ne-am maturizat Și credem cu tărie că, chiar ne-am vindecat.  Vine o zi, când teama ne cuprinde fugitiv, Realizăm, cu teamă, că în trecut, un punct este captiv Și vrem ca să fugim, să ne ascundem de trecut,  Dar nu e înțelept, nu trebuie făcut.  Am înfruntat trecutul, chiar cu fruntea sus, N-a fost o luptă grea, a dus-o pentru mine, chiar Isus, Mi-a pregătit terenul dinainte, dar eu m-am speriat  Și pentru o clipă am vrut să mă retrag, căci am clacat.  Nu s-a putut, căci n-a vrut Dumnezeu,  A hotărât că-i timpul să lupt cu mine, eu, N-a fost o luptă grea, dar s-a luptat în rugăciune, Vă mulțumesc din suflet la toți ce ați fost cu mine. M-am vindecat de traume și de dureri profunde,  Pitite bine-n suflet, în locuri doar de mine știute,  Am înfruntat trecutul, momentul am depășit,  E...

 1176. GÂNDURI  Cuvintele sunt goale și nu au valoare,  Valoarea o găsesc în voi, în fiecare,  Voi credeți c-ați crescut, v-ați înșelat, Copilul ce ați fost, doar l-ați abandonat.  Am vrut să vă privesc în ochi pe fiecare,  Sub bucurie, am văzut tristețe, încercare, Un ghimpe, o durere, purtați toți în ascuns, Eu i-am predat durerea lui Isus.  Am vrut să plâng și am plâns de fericire,  Căci am văzut că nu e despărțire,  După mult timp ne-am întâlnit și noi, Cei care ați fost minunați, ați fost chiar voi.  Nimic pe lumea asta nu e întâmplare,  Doar Dumnezeu e cel care conduce tot sub soare,  O zi senină El ne-a dăruit,  Iar planul nostru El a înfăptuit. Eu știu că, de acum, vă port în suflet și în rugăciune, Avem un rost pe acest pământ și fiecare e minune, Nu-s doi la fel, căci Dumnezeu a vrut Să știm că fiecare-i unic și plăcut.  Eu mi-am creat o lume-n poezie Și știu că tot ce se întâmplă-i bucurie, E darul pregătit...

 1175. REUNIUNEA NOASTRĂ  Azi am trăit, pentru o zi, chiar în trecut,  A fost un timp frumos, a fost un timp plăcut,  Am fost copii în trupuri de adulți  Și am retrăit intens, de când am fost micuți. Și vremea parcă s-a schimbat,  ca din senin Și am avut un cer de soare plin, Pe doamna învățătoare am ținut-o lângă noi, Exact cum este matca într-un roi. A fost sublim și am avut o gazdă primitoare,  Am fost în casa lor ca o familie mai mare,  Parcă ca ieri eram copii, așa ne-am revăzut, S-a întâmplat totul sublim, cum mulți nu am crezut.  A fost o zi ce va trăi mult timp în noi, În inimă simțiți exact același lucru toți și voi Vă bucurați și retrăiți mult timp un sentiment plăcut,  O dragoste divină pe mine m-a umplut. Vă mulțumesc frumos la fiecare,  Ați luminat și ați adus candoare,  Eu vă iubesc, vă port în rugăciune Pe voi, pe toți vă port cu afecțiune.        Emilia Dinescu

 1174. DOAMNEI ÎNVĂȚĂTOARE Eram micuți și vă greșeam mereu, Eram rebeli, rebelul ascultă greu, Dar ați avut răbdare pentru noi,  Ne-ati învățat că și alții au nevoi, Că fiecare este special,  Un adevăr ce e primordial.  Anii au trecut, amprenta a rămas,  Căci dascălul educă, nu un ceas, Educă și rămâne permanent,  Transformă un copil în om; asta-i concret. Ne-am adunat ca să vă mulțumim,  Nu v-am uitat, cu sufletul prea plin, Vă spunem c-am crescut și ne-am schimbat,  Noi n-am uitat că sfatul ni l-ați dat, Vă mulțumim din suflet, ne-ați fost a doua mamă  Vă vom purta în gând și-n inimă și-n ramă.          Emilia Dinescu

1173. E ZIUA PREGĂTIRII  E ziua pregătirii, cu zel ne avântăm, Nu știm ce să mai facem, să nu ne încurcăm,  E timpul scurt și ziua aleargă, se grăbește,  Curând va veni seara, bolta se înnegrește. Cu disperare-n fugă prin treburi alergăm, Ne temem că cu timpul, acuma, ne luptăm,  S-a scurtat ziua mult, se va întuneca,  Oare în timpul zilei, lucrul vom termina? E ziua pregătirii și noaptea va veni,  Va veni noaptea cruntă ce ne va despărți,  Nu va mai fi lumină ca să ne pregătim,  E ziua pregătirii, mai mult noi să citim.  Să cerem Duhul sfânt în ziua pregătirii,  Să facem loc, în toate, credinței și slujirii,  Să ne hrănim acum, cu ce am pregătit,  E ziua pregătirii, e timpul la sfârșit. E ziua pregătirii, nu doar din săptămână,  E ziua pregătirii, căci Domnul o să vină,  Ai pregătit de toate, o lipsă să nu fie, În candelă ai pus ulei mai mult, cum scrie? O pildă ni s-a spus, din pilde învățăm,  Fecioare adormite...

 1172. GÂNDURI  Ce este viața fără rugăciune? Un gol imens, nu este o minune.  Ce este viața fără Dumnezeu? Un egoism și un puternic eu. Azi am promis o zi de consacrare,  Să ne rugăm pentru redeșteptare,  Să cerem Duhul sfânt, noi vrem putere, Putere de a trăi cum Domnul cere. Noi am făcut din azi o sărbătoare,  Și zi de zi va fi la fel sub soare,  Ce dacă vin necazuri sau durere, Noi ne încredem în a Ta putere. De mână ne luăm în rugăciune, Venim la cruce, toți ca unul, pentru a spune, Suntem convinși și știm că am greșit,  Dar harul Tău divin ne-a mântuit.  E zi de rugăciune, mulțumim,  De gândul bun pe care îl nutrim,  Îți mulțumim că suntem încercați,  Prin asta știm că noi suntem salvați.  Suntem vase de lut, suntem doar zgură,  Dar harul Tău divin n-are măsură,  Ne prelucrezi și vrei să fim deplini,   De aceea noi primim și doar îți mulțumim.          Emilia Dinescu