Poezie Dinescu Emilia Dana

 1679. FIECARE PAS AL TĂU MĂ ÎNVAȚĂ  Încerc să iau învățătură din ce petrec în viața mea, Chiar dacă poate nu e bună și câteodată pare rea, Descoperire adevărată doar în Scriptură am găsit, Învățătura ei e dreaptă și am văzut cât am greșit.  Și totuși sunt o fericită, învăț din pașii mamei mele, Ea a trecut prin multe-n viață, au fost frumoase, dar și rele, Dar cu răbdare ca de înger, tot ce a fost greu ea a înfruntat,  Și cu iubire neînțeleasă, creștere la toți ne-a dat. Sunt mamă și sunt fericită, din pașii voștri eu învăț,  Copilul meu, îți spun din suflet, eu vreau să învăț, să te răsfăț, Învățătură tu îmi dai prin modul tău pur de gândire,  Mă rog, aș vrea să am și eu, același mod pur de iubire.  Fiecare pas al tău mă învață, să văd cu ochi plini de speranță,  Să am mai mult avânt în toate, dar și mai multă toleranță, Ca un copil aș vrea să fiu, să învăț să cresc în tot ce fac, De aceea cad în rugăciune, mai multe nu mai spun, eu tac.   ...

 1678. FEMEIA MISTERIOASĂ  Orice femeie e puțin misterioasă,  Când e misterioasă, femeia e frumoasă, Căci în mister se ascunde doar candoare,  Nu e enigmă, parcă e o floare.  La început e bobocel firav,  Chiar dacă e în umbră, nu-i bolnav, Intensitate maximă devine când e floare, Dorință de iubire și valoare. Femeia misterioasă nu bârfește, Șoapte dincolo de priviri multe primește,  E o enigmă, un mister, o umbră,  Dar viața e intensă, nu e sumbră.  Orice femeie are misterul ei, De ai dorință să citești și vrei, Cu intensitate lupți să o cunoști, Vei constata că nu te recunoști.  Nu e mister, nu e enigmă, nu e secret, Orice femeie pare un duet, Nu suferă de dublă personalitate,  Ci doar dorește puțină libertate.        Emilia Dinescu

 1677. RUGĂCIUNE Iartă-mă, Tată, sunt slabă, adeseori cârtesc,  Eu știu, prin tot ce vine, ar trebui să cresc, Dar eu cârtesc, mă vait și spun că nu mai pot, Vreau pacea Ta divină, te vreau prezent în tot. E timpul meu de rugă, un timp ce am neglijat,  Necazul, suferința, ei cred, au câștigat,  Dar nu mă las învinsă, în numele-ți divin, Eu stau în rugăciune, acum vreau să vorbim.  Sunt plină doar de vină, dar bunătatea Ta,  Te rog, revars-o, Doamne, acum în casa mea, Prin harul Tău puternic, îți cer să intervii,  Ne-ai înfiat pe noi, suntem ai Tăi copii.  Nu știu ce ne așteaptă, nu știu ce va veni,  Dar am credință, Doamne, că ne vei ocroti, Pământul e durere, eu îmi doresc acasă,  Doresc doar veșnicia și viața cea frumoasă.  Nu vreau să cad pe cale, nu vreau ca să cârtesc,  Dar firea mea e slabă, mereu mă opintesc,  Te rog, să mă ridici, să nu mă lași căzută,  Este războiul Tău, chiar dacă-i a mea luptă.  Sunt v...

 1676. GÂNDURI  E frig la mine-n suflet, în sobă arde focul,  Deși sunt la căldură, eu simt că nu e locul, Să mă încălzesc în suflet, mă aplec în rugăciune, Căci unde este rugă și Duhul un foc pune. Doresc din suflet gheața să o topești, căldură,  Doresc din inimioară să scoți ce este ură,  Să pui un jar puternic, când treci ca adiere,  Să se topească gheața, doar prin a Ta putere. În casă arde focul, în suflet e pustiu,  M-aplec în rugăciune, eu știu, nu e târziu,  Cât încă este har, Tu poți ca să topești,  Și inima de gheață la viață să trezești.              Emilia Dinescu

 1675. FEMEIA ÎNȚELEAPTĂ  Femeia înțeleaptă ar trebui să aibă povestea scrisă în riduri, Să  lase moștenire a ei experiență printre gânduri, Să nu se vadă cicatrici, a ei trecut să fie doar o amintire, Femeia înțeleaptă, povestea scrisă în riduri cu iubire, Îți umple sufletul doar cu lumină și speranță, Nu îți dai seama că-n trecut povestea ei de viață   A fost doar un tumult, experiență furtunoasă, Ea lasă print-un zâmbet o moștenire prea frumoasă, Nu se văd cicatrici, au fost demult mascate și  acoperite, E doar lumină, femeia înțeleaptă, chiar dacă are riduri, sunt iubite, Ea știe să petreacă, prin anii ce-i acceptă cu candoare,  Femeia înțeleaptă a fost și este, va rămâne o învingătoare.            Emilia Dinescu

 1674. FEMEIA CREATOARE Femeia creatoare, poezie sculptată în culori și timp,  Metamorfoză-n toate, mereu în contratimp,  Expresie a vieții, o flacără de dor, mocnește în visare, Plină de libertate, așa a fost și este femeia creatoare.          Emilia Dinescu

 1673. FEMEIA SINGURĂ Dansul umbrelor pe suflet doar femeia singură îl știe,  E un secret al ei, ea-n libertate poate ca să fie,  Să ducă în tăcere o luptă chiar cu sine, Și-n căutare adâncă, cu încredere se îndreaptă către bine. Întoarcere în timp, întoarcere spre libertate adevărată, Femeia singură, nu este singură când știe să se aprecieze, de îndată Se caută, se întoarce după sinele ce l-a lăsat în urmă,  Femeia singură în dansul umbrelor pe suflet se adună.             Emilia Dinescu

 1672. PORUMBELUL... ȘI EU... Afară este frig și vântul suflă rece, Ca un fior de gheață prin inimă îmi trece, Privesc înspre fereastră, un porumbel zăresc,  Stă zgribulit săracul, aș vrea să-l ocrotesc, Dar el nu mă cunoaște, se teme și chiar zboară,  Cu aripa-i rănită, ce pare să îl doară,  Aș vrea să îl alin, dar este speriat, Așa am fost și eu în lume afundat, Hristos privea la mine și mă voia aproape,  Iar eu, rănit de moarte, mă depărtam în noapte.          Emilia Dinescu

 1671. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus e locul favorit,  Cu bucurie sfântă aici, iar am venit,  Natura reînvie, căci iarna a trecut,  E timpul de trezire, de un nou început. Să ne întoarcem fața spre dragostea dintâi,  Și când ți-aduci aminte, te rog, în ea rămâi,  E timpul de pe urmă, suntem chiar invitați,  Să ne trezim din somn, nu vrem să fim uitați.   La drumuri și la garduri se strigă bucuria, Curând are loc nunta și Mirele-i Mesia, Al nostru Salvator se întoarce glorios,  Poporul să-l aștepte, să nu fie fricos.  Tu ești mireasa Lui, te întreb, te-ai pregătit? Tu haina cea de nuntă în suflet ai primit? Și candela ți-e plină, mai stai în așteptare? Da, Mirele-i la ușă, curând e ziua mare. Tu ești de neam divin, căci Tatăl te-a înfiat,  Nu poți să stai departe, nu ești un renegat,  Ești fiul rătăcit și Tatăl te așteaptă,  Exact ca un părinte ce stă mereu în poartă.  Întoarce-te la Domnul, cu multă poc...

 1670. FEMEIA OCEAN În liniște, din valurile înspumate ale vieții, femeia ocean,  Cu profunzime adâncă rămâne cetățean,  În valurile dorului care nu apune își face locașul, Căci simte chemare să fie mereu îngerașul Care renaștere aduce unde trăiește,  Neliniște șterge, femeia ocean doar pacea iubește.   Femeia ocean sunt chiar eu, ești chiar tu, ești femeie, Valurile dorului care nu apune sunt a inimii cheie.             Emilia Dinescu

 1669. FEMEIA MUZĂ  În multe versuri muză e femeia, Femeia muză-n poezie e scânteia,  Creație în versuri îi este închinată, Versuri sculptate pe suflet pur de fată, Nu sunt mister, sunt versuri în lumină,  Pline de dor, emoție divină, Căci muză e femeia nu doar în poezie,  Și-n viața ce o trăiește mereu la datorie.           Emilia Dinescu

 1668. FEMEIA UMBRĂ  În femeie găsești tăceri care ascund universuri,  Femeia umbră vorbește mult în versuri,  Printre cuvinte, rime tăcere se ascunde,  Dar o tăcere altfel, ce magic te cuprinde.  Nu este o enigmă,  discreție nu e, e doar realitate,  Cu ascultare sfântă auzi chiar în tăcere, șoapte, O observație îți fac, tăcerea ce vorbește se aude în tumult,  Ca s-o auzi îți trebuie iubire... nimic mai mult.         Emilia Dinescu

 1667. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus poporul e adunat În lanțul rugăciunii pe care l-ai format, Tu ne-ai chemat aici, noi doar am ascultat,  Și-n sfântă rugăciune cu toții am strigat. Noi ne-am unit în rugă, doar la chemarea Ta, Te rog, pe acest pământ, pe noi nu ne uita,  Suntem încă din lume, suntem slabi și greșiți,  Prin harul Tău puternic noi suntem mântuiți.  Suntem laodicea și suntem disperați,  De multe ori ne temem când suntem încercați,  Dar credem cu tărie că harul Tău divin, Ne va salva din moarte, ne va salva de chin. Te așteptăm cu dor, suntem a Ta mireasă,  Dorim în cerul sfânt, vrem să plecăm acasă,  De mână ne luăm, te așteptăm mereu, Tu ești al nostru Tată, al nostru Dumnezeu.            Emilia Dinescu

 1666. FETEI MELE DE ZIUA MAMEI Sunt mamă, mă mândresc cu ai mei băieți, căci îi iubesc,  De ziua mamei, o rugă strig la cer și mulțumesc,  Îi mulțumesc fierbinte, doar lui Dumnezeu,  Sunt mamă, am și fată, căci nora mea e fata mea mereu. Și tu ești mamă, de aceea îți scriu a mea urare, Nu vreau să simți durere, să n-ai vreo supărare,  Din suflet îți doresc, să fi doar fericită, Să nu uiți niciodată, ești fata mea iubită. Tu ești mămică, ai o fată, este nepoata mea, Cadou divin de sus, pe cerul vieții mele este stea, Ne luminează viața, e darul Lui Hristos,  Îți mulțumesc din suflet, îți mulțumesc frumos.  E ziua mamei, să fi mămică împlinită,  Ești fata mea, de fiul meu să fi mereu iubită,  Nu am nimic să-ți dau, mă rog la Dumnezeu,  Doar El să-ți dăruiască, tot ce-ți doresc azi eu.             Emilia Dinescu

 1665. RUGĂCIUNE PENTRU COPII Suntem părinți și plângem, copiii au plecat,  Au rătăcit cărarea și Te-au abandonat,  Ei cred că lumea-i miere, păcatul i-a învins,  Dar știm că-n piept credința nu este un foc stins. Noi i-am crescut cu Tine și încă jar mai este, Ajută-i să înțeleagă că viața nu-i poveste,  Trezește-i, le vorbește, ei încă însetează,  Chiar dacă pare-n lume că ei chiar se distrează.    Nu îi lăsa, Părinte, în voia lor greșită, Ajută-i să înțeleagă, au viața prețuită,  Tu ai plătit un preț, Tu i-ai salvat la cruce, Ei cred că-i bine-n lume și viața este dulce. Trezește tineretul ce este amorțit,  Ajută-i să înțeleagă ce mult Tu i-ai iubit, Căci ai murit pe cruce, ca jertfă te-ai adus, Trezește, toți copiii, căci timpul s-a cam scurs. Noi plângem cu durere, Tu plângi cu suferință,  Căci vrei ca fiecare să crească în credință,  E timpul de pe urmă și știm că rugăciunea  Ce o strigă un părinte, va fi curând minun...

 1664. ÎN CAMERA DE SUS  RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI În camera de sus eu strig lângă altar,  Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har,  Nu meritam nimic, dar dragostea-ți fierbinte,  M-a înfiat pe mine și Tu îmi ești Părinte.  Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui,  Aș vrea cu rugăciunea în slavă să mă sui, Să stau doar lângă Tine, să nu mă tem nicicând,  Căci vreau să fiu cu Tine, Tu vei veni curând.  Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,  Îți mulțumesc, pe mine, acum Tu m-ai primit, Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,  Pe fiecare nume în rugă îl strigăm.  Îți cerem vindecare, îți cerem alinare, Căci suferința-i cruntă, durerea este mare,  Îți cerem harul Tău și bunătatea Ta, În orice suferință durerea este grea.  Spitalele sunt pline și medicii puțini,  Și mulți parcă nu-s oameni, au devenit haini, Nu mai există milă, doar banu-i la putere,  Au uitat jurământul, ei știu doar a lor vrere. E multă s...

 1663. RUGĂCIUNE  Venim uniți în rugă și  cerem îndurare,  Să nu ne părăsești în crunta încercare,  Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,  Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină. E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,  Noi știm că răutatea va fi curând cenușă, Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,  Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.            Emilia Dinescu

 1662. MĂRȚIȘOARELE MELE Sunt mamă și-n fiecare primăvară port cu mândrie,  Nu înfipte în haină, ca în copilărie, Nu mărțișoare de alamă, nu au șnur, Dar sunt înfipte în a mea inimă, vă jur. Sunt doar băieții mei, neprețuiti ,  Îi port în inimă adânc înfipți, Sunt ale mele fete, căci momentan am două, Sunt ale mele flori, boabe de rouă.  Sunt mărțișoare speciale, le port chiar permanent,  Și pot să spun că este cel mai puternic sentiment, Ca mamă mă mîndresc și le port cu mândrie,  Sunt mărțișoarele ce le doresc în veșnicie.          Emilia Dinescu

 1661. ÎN CAMERA DE SUS  E dimineață tristă, căci norii-s încărcați,  Așa se simt copiii când sunt chiar încercați,  Dar soarele se vede, curând va răsări,  Speranța și credința nu ne vor părăsi. Privesc cerul cel negru, o rază de lumină,  O rază de speranță, se pare, o să vină,  Mă plec la rugăciune, sunt tristă, nu disper, Pe cerul vieții mele va fi și soare, sper. E timpul meu de rugă în camera de sus,  Eu stau în rugăciune, nimic bun n-am adus,  Dar sufletul îl pun la voia Domnului,  Că viața e frumoasă în mâna cerului.  M-așez lângă altar, cu Domnul meu vorbesc,  Din suflet și prin versuri eu vreau să-i mulțumesc,  Îi mulțumesc din suflet, El m-a adus aici, Vino și tu la rugă, cu El să te ridici. Am obosit să fiu pe cale numai eu, Pe calea vieții mele îl vreau pe Dumnezeu,  Nu vreau să stau departe, în brațe să mă țină,  Eu vin așa cum sunt, sunt plin numai de vină.  Eu vin la rugăciune, ascultă ruga me...

 1660. ÎN CAMERA DE SUS  Ne dăm mâna în rugă, în lanțul ce am format,  Noi am venit la rugă, aici Tu ne-ai chemat, Cu inima zdrobită în rugă ne unim,  Suntem o turmă mică, dar știm că te iubim. Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi, Noi suntem tot o luptă, parcă ar fi război,  Satana ne lovește, nu vrem să rătăcim, Ne temem de cădere, noi vrem să te iubim.  E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,  Și moartea, suferința poporul a lovit,  Spitalele sunt pline, e multă suferință,  Noi cerem vindecare, dar cerem și credință.  Când în durere cruntă ne zbatem, noi clacăm,  Dar nu vrem nici o clipă ca să ne depărtăm,  De aceea împreună în camera de sus,  Venim la rugăciune și listele am adus.  Bolnavii noștri, Tată, pe liste noi i-am scris, Mulți suferă amarnic, noi Ție ți i-am zis, Adu Tu, alinare și pacea Ta divină,  Ajută-i să te vadă, Tu să le fi lumină.    Copiii noștri în lume de mult s-au rătăc...

 1659. RUGĂCIUNE  Venim uniți în rugă și  cerem îndurare,  Să nu ne părăsești în crunta încercare,  Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,  Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină. E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,  Noi știm că răutatea va fi curând cenușă, Suntem cu toții răi, dar cerem mila Ta,  Când vei veni pe nori, aici nu ne uita.           Emilia Dinescu

 1658. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus strigăm la Tine, Doamne, Să ne hrănim cu Tine, să nu ne fie foame, Să te avem în noi, când trecem prin durere,  Tu ești etern și veșnic și Tu ne dai putere. Strigăm în rugă, Tată, credința să nu scadă,  Cărarea e îngustă, nu vrem nimeni să cadă,  Ispitele sunt multe, satana e turbat, E timpul de pe urmă, poporu-i încercat.  Suntem o grupă mică, dar ne luăm de mână,  Începem tot cu rugă și această săptămână,  Noi nu suntem nimic, Tu ești puterea noastră,  Te așteptăm să vii, cu ochii pe fereastră.  Avem Cuvântul Tău prin care ne vorbești,  Deși nu merităm, noi știm, Tu ne iubești, Tu ne-ai adus aici, prin harul Tău trăim,  Ajută-ne, să credem, să nu ne opintim.             Emilia Dinescu

 1657. GÂNDURI DESPRE PRIETENIE Cu sinceritate scriu, accept această provocare, Chemarea neînțeleasă a unei prietenii eterne, o scrisoare,  Cu umilință scriu și vreau să mulțumesc în poezie,  Că am în viață prieteni și știu adevărata prietenie. Cu prietenii am râs și a fost bine, dar spun cu umilință,  Îi mulțumesc din suflet lui Dumnezeu, am prietenii și-n suferință, Cu dragoste, generozitate și blândețe am fost încurajată,  Îi mulțumesc lui Dumnezeu că prietenii și prietenia este adevărată.           Emilia Dinescu

 1656. GÂNDURI PENTRU O MĂMICĂ  Drăguța mea, aș vrea să-ți scriu o poezie, Să-ți spun că am simțit și eu cu tine bucurie,  Cuvintele-s puține, nu știu cum să exprim și să vorbesc,  De aceea în genunchi, în rugă poposesc.  Vorbesc cu Dumnezeu, o rugăciune pentru fata ta, E darul Tău de sus, cadoul minunat, nu te întrista,  Puterea cerului să se reverse din belșug asupra voastră, Suntem nimic, dar Dumnezeu este cu noi, El e puterea noastră.  Nu am nici o putere, dar am un Dumnezeu în care cred, Mă rog pentru micuță, în rugă nu mă pierd, Am sufletul senin, speranță port în mine, Eu știu în cine cred, și Domnul e cu Tine.          Emilia Dinescu

 1655. ZÂMBETUL LUMII PRIN OCHI DE COPILĂ  Zâmbetul lumii prin ochi de copilă, Se așterne pe tot ca ștampila pe filă,  Nu e mirare, e doar inocență, În ochii copilei găsești transparență,  Găsești bucurie, lumină, speranță,  Dar și libertate și chef nou de viață. Un joc în privire, un joc fericit,   În zâmbetul fetei ușor ai zărit,  Nu e mirare, căci este ușor,  Să vezi un zâmbet, să-l prinzi din zbor, Când este lumină în suflet, e bine, Speranță în zâmbet, ușor să imprime, În zâmbetul lumii prin ochi de copilă,  Găsești doar iubire pură, umilă.              Emilia Dinescu

 1654. ÎN POEZIE În poezie mereu găsești vulnerabilitate, Căci poezia e sinceritate,  Confesiune sub clar de lună,  În poezie doar adevărul poate să se spună.  În rime se dezleagă întotdeauna un mister, Printre cuvinte sentimentele doar cresc, nu pier, Ies la lumină doruri și dureri necunoscute,  În poezie se găsește pacea ca o punte. Femeia din oglindă în poezie ai s-o regăsești,  Confesiune sub clar de lună în versuri întâlnești,  Nu sunt poetă, prin versuri eu trăiesc, În poezie doar mă regăsesc.           Emilia Dinescu

 1653. FEMEIA DIN OGLINDĂ, FRAGMENTE ȘI ÎNTREG  Femeia din oglindă, fragmente și întreg,  De multe ori, cu lacrimi eu spun, nu mă înțeleg, Nu e o armonie, nu e nici acceptare, Nu am identitate, am trupul închisoare, Sunt zob, sunt bucățele, dar o reîntregire, Poate să facă Domnul, doar cu a Lui iubire. Eu cred în contradicții, contradicție sunt eu, Dar nu am nici un merit, eu cred în Dumnezeu, Și El e armonie, speranță, acceptare,  Chiar dacă-s bucățele, eu cred că-n încercare  Va fi reîntregire, va fi o vindecare, Femeia din oglindă, fragmente și întreg,  Încerc și lupt cu mine, chiar vreau să mă înțeleg.         Emilia Dinescu

 1652. RUGĂCIUNE Doamne, cad în rugăciune și îți cer a Ta ghidare,  Vreau ca să conduc la cruce, e nevoie de salvare,  Ajută-mă să fiu schelă și un far ce luminează,  Mâinile care alină vise și spre ceruri chiar visează.  Eu sunt doar un vas de lut, dar vreau, fără un artificiu, Să mă las doar modelat, să privesc spre sacrificiu, Cu tandrețe să conduc, să arăt calea curată,  Calea ce ai lăsat-o Tu, să nu fie neglijată.  Cer protecție divină, cu tandrețe să vorbesc,  Să nu simt că-i sacrificiu, o ghidare îmi doresc,  Doresc pacea Ta divină, protecția salvatoare,  Maini care alină vise și mângâie în încercare.           Emilia Dinescu

 1651. ÎN CAMERA DE SUS În camera de sus e timpul meu de rugă,  M-așez să stau de vorbă, eu ruga vreau să  ajungă,  La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă,  Nu merit să m-asculți, dar sunt a Ta copilă.  Eu nu mai sunt orfană, m-ai înfiat demult, Iar eu, o păcătoasă, am promis să ascult, Mi-ai dat Cuvântul Tău și legea Ta mi-ai dat, Dar eu, pe calea vieții, mereu le-am neglijat. Am rătăcit cărarea și m-am pierdut de turmă,  Dar Tu m-ai căutat, mi-ai găsit a mea urmă,  Pe umeri m-ai luat și m-ai adus acasă,  De aceea stau în rugă, eu oaia păcătoasă.  E timpul meu de rugă în camera de sus,  E timpul minunat, deoparte mi l-ai pus, Tu m-ai chemat pe mine, pe toți Tu ne-ai chemat  În lanțul rugăciunii pe care l-ai format.  Suntem o grupă mică, dar știm că ne iubești,  În camera de sus pe rând Tu ne primești,  Asculți a noastre șoapte, asculți a nostru dor, Noi suntem doar o grupă, dar din al Tău popor. Suntem popo...

 1650. LUCEAFĂRUL DIN INIMA EI Luceafărul din inima ei, din inima femeii, e copilul, Și pentru el, o mamă acceptă chiar exilul, E vorba de iubire, iubire specială, pentru eternitate,  E vorba de iubire îmbălsămată doar cu bunătate.  Chiar dacă stă în umbră, ea stă în rugăciune, Cu dor și lacrimi multe în șoaptă multe spune, Ea nu e în lumină, căci umbră vrea să fie, Copilul să-l conducă spre viață-n veșnicie.   Cadou este copilul, cadou primit de sus, Dar în eternitate cadoul trebuie dus, Nu este o visare, e doar dorință vie, Dorința unei mame, o mamă doar o știe.  Luceafărul din inima ei, e darul prețios,  Nu e nimic mai bun, nimic nu-i mai frumos,  Nu sunt cuvinte prin care putem să explicăm, Dar doruri și visare în rugă le adunăm.            Emilia Dinescu

 1649. FEMEIA, O POVESTE NESFÂRȘITĂ  Se critică femeia, se ponegrește mult, Femeia-i vinovată de toate, nu-i ascult,  Dar fiindcă sunt femeie, puțin eu mă gândesc,  O introspecție îmi fac, aș vrea să nu greșesc.   Femeia e un dar, creație divină,  Ar trebui să fie o rază de lumină,  Iubire să aducă și pace peste tot, Așa este femeia, altfel s-o văd, nu pot.  Femeia-i frumusețe, atunci când este pură,  În suflet de femeie nu trebuie nici ură,  Femeia este forță, căminul îl ridică,  Pe umeri de femeie nu se găsește frică.  Femeia este totul, poveste nesfârșită,  Dar nu este întreagă decât când e iubită,  Femeia e putere, dar e și slăbiciune,  Femeia credincioasă este chiar o minune.            Emilia Dinescu

 1648. FEMEIA Femeia, suflet diafan, creat de Dumnezeu,  Poate cu El, să poarte în spate un sac oricât de greu, Se luptă între rău și bine, împrăștie lumină,  Încearcă să răzbată tot, deși nu are vină.   Ia ce primește și filtrează, transformă în culoare,  Oprește pentru ea ce-i greu, la restul dă valoare, Împrăștie cu bucurie, frumosul ca pictat, Și aura din jurul ei arată minunat.     Femeia cere înțelepciune, căci știe că nu poate, Doar ea de ar fi, n-ar fi ușor ca să transforme toate, Dar Duhul sfânt o însoțește, mereu va reuși  Să coloreze orice gri, necaz va depăși.  Femeia, fără a vorbi, cu ochii ne transmite,  Căci ochii ei sunt ca lumini, și ochiul nu ne minte,  Prin vers, prin cânt, prin ce transmite, femeia te ridică,  Când merge doar cu Dumnezeu, ea chiar nu are frică.             Emilia Dinescu